Efectele secundare / reacțiile adverse ale radioterapiei

Atunci când este efectuată în scop curativ, radioterapia reprezintă o intervenție energică împotriva cancerului, cu rezultate importante privind posibila vindecare a acestuia. În atingerea acestui scop, cu cât tratamentul este mai agresiv cu atât este mai mare riscul apariției efectelor adverse. Medicul specialist radioterapeut, prin cunoștințele și experiența sa, menține cu responsabilitate acest echilibru între efectele anti-tumorale și cele adverse ale raditerapiei.

In funcție de de localizare efectele adverse pot fi:

• loco-regionale (apar în zona de iradiere sau în vecinătatea acesteia)
• sistemice (la nivelul întregului organism)

În funcție de perioada de timp de la efectuarea radioterapiei până la apariția lor se împart în efecte:

• acute (imediate) – care apar în timpul tratamentului sau în perioada imediat următoare după încheierea acestuia. De cele mai multe ori sunt inflamații locale în zona de iradiere sub forma de radidermită (arsura pielii) sau radiomucită (arsura mucoasei). Dintre efectele sistemice cele mai frecvente sunt: greață, fatigabilitatea (lipsa de putere), oboseala, lipsa poftei de mancare, somnolența. Tot în această perioadă pot să apară modificari ale analizelor sanguine: anemie, leucopenie, trombocitopenie etc. Aceste efecte imediate pot varia ca intensitate de la grade mici, care nu necesită măsuri active, până la reacții severe care necesită întreruperea tratamentului.
• subacute (timpurii) – aceste efecte pot să apară de la câteva luni până la un an dupa încheierea tratamentului. În general sunt date de tulburari ale funcțiilor diverselor organe care au fost iradiate. Sunt în general parțial-reversibile, uneori fiind necesar tratament specific.
• tardive – acestea pot să apară după o perioadă relativ lungă de la efectuarea radioterapiei (ani sau chiar zeci de ani) și sunt cauzate în principal de fibrozarea țesutului iradiat. Câteva exemple de reacții tardive pot fi: cataracta (după iradierea ochiului), cardiopatia ischemică (dupa iradierea inimii), fibroza pulmonară etc. Un tip special de efect secundar tardiv este reprezentat de posibilitatea apariției cancerului secundar (din cauza radioterapiei). Expunerea la radiații ionizante reprezintă unul din factorii de risc privind apariția cancerului, astfel încât folosirea lor ca tratament al acestuia poate determina după un timp o nouă îmbolnavire.

În acest context trebuie să precizez că în radioterapie s-au facut progrese tehnologice importante care au condus la reducerea substanțială a riscului de apariție și a intensității efectelor adverse, cu toate acestea acest risc există și este important să se discute despre el în cadrul consultației cu medicul radioterapeut.

În cadrul secțiunii dedicate radioterapiei privind tipuri și localizări ale cancerului, voi prezenta în detaliu posibilele efectele secundare specifice iradierii respectivelor zone.